Pantofii Tabi au devenit o prezență familiară pentru toată lumea. E aproape imposibil să nu fi văzut pe social media sau pe străzile orașului, acești pantofi ce imită forma unei copite, de obicei confecționați din piele, fie că sunt balerini sau pantofi cu toc.

Ceea ce îi face cu adevărat remarcabili este că provoacă întrebări: ne-ar plăcea să îi purtăm, apreciem estetica lor interesantă sau îi detestăm? Personal, n-am reușit niciodată să definesc cu calitate sentimentele mele față de ei, însă mereu m-am întrebat care este povestea din spatele lor. Și dacă te-ai întrebat și tu, acest articol te-a găsit la momentul potrivit.
Tabi nu au fost inventați de către Martin Margiela, însă el i-a reinventat.
Primul design Tabi a apărut în Japonia secolului al XV-lea, când țara a început să importe bumbac din China. Primele modele Tabi erau de fapt niște șosete din bumbac ce ajungeau până la gleznă. Ele erau concepute pentru a se potrivi cu încălțămintea specifică vremii- sandalele Geta sau Zori, asemănătoare cu flip-flop-urile contemporane.
Într-o societate structurată ierhaic, diverse nuanțe erau create pentru a simboliza ranguri și evenimente distincte. Samurailor le era permis să poarte orice culoare, cu excepția violetului și al auriului, rezervate elitei, în timp ce oamenii obișnuiți purtau indigo, tonuri multicolore sau modele variate. La eveniemnte, precum nunți sau ceremoniile ceaiului, ei purtau tabisuri albe.
La începutul secolului al XX-lea, expansiunea utilizării cauciucului a adus inovații în încălțămintea japoneză. Astfel, a apărut Jika Tabi, o cizmă robustă cu vârf despicat, fabricată dintr-un material mai rezistent bumbacul, dotată cu talpă din cauciuc.Jika Tabi a devenit populară printre muncitorii japonezi.
De asemenea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații japonezi au adoptat acest model, expunând astfel mulți occidentali la acest tip de încălțăminte. Deși designul său distinct al talpii era ușor de urmărit pe câmpul de luptă.
Mai apoi, designul Jika-Tabi a ajuns pentru prima dată în vest în anii 1950, datorită alergătorilor olimpici japonezi în timpul Maratonului de la Boston din 1951.
Cum s-a inspirat Martin Margiela de pantofii Tabi?
O călătorie în Japonia a fost de ajuns să stârnească inspirația necesară să creeze propria versiune a tabi. Era sfârșitul anilor ’80 când designerul belgian părăsise postul său de asistent la Jean Paul Gaultier pentru a-și înființa propria etichetă, Maison Martin Margiela și încerca să creeze un pantof radical diferit.

Găzduită într-o locație subterană pariziană, Margiela a prezentat prima sa colecție. Tălpile pantofilor au fost murdărite cu vopsea roșie, în așa fel încât defilarea modelelor să lase urme de vopsea în urmă. Astfel, ei și-au lăsat amprenta pe podium, pentru ca toată lumea să admire designul.
Pantofii erau caracterizați printr-un toc înalt, destinați femeilor, deși designul original Tabi din Japonia erau unisex.Numai după câțiva ani de la plecarea lui Margiela de propriul său atelier, casa la început să realizeze cizme Tabi pentru bărbați.
De atunci, au trecut 35 de ani de la apariția acestui design în lumea modei, iar modelul cu vârfuri despicate a provocat de-a dreptul foarte multe controverse. Pantofii au devenit foarte căutați de iubitorii modei, iar social media a explodat cu outfit-uri în care pantofii Tabi sunt incluși.
Pe lângă botinele inițiale, Margiela a reinventat Tabi în multe forme, inclusiv balerini, mocasini, cizme până la genunchi, saboți și de recent și adidași, în urma unei colaborări cu Reebok.
Pantofii tabi emană o aură de mister, fiind un simbol al excentricității, iar posesia unei perechi apartenența la un club exclusivist, iar cei care aleg să poarte Tabi nu se lasă influențați de normele convenționale de frumusețe, ci îmbrățișează stilul ca pe o formă de artă și o manifestare a rebeliunii.







Lasă un comentariu